Istoric MNT
Istoric Muzeu



   Primul muzeu tehnic din România, a fost fondat în anul 1909 de inginerul Dimitrie Leonida, după modelul Muzeului Transportului din Berlin. Muzeul a funcţionat la început în aceeaşi clădire cu Şcoala de electricieni şi mecanici din strada Primăverii (azi Mendeleev), lângă Piaţa Amzei. La etaj era şcoala iar la parter şi subsol era muzeul unde, în zilele de sâmbătă şi duminică, elevii şcolii făceau experienţe şi dădeau explicaţii publicului. După trei ani Primăria a dat o altă destinaţie clădirii, muzeul fiind mutat într-o clădire improprie pe Bd. Magheru.
   Cu ocazia organizării „Primei expoziţii de electricitate din România” din 1928, în Parcul Carol I, muzeului i s-a alocat unul dintre multele pavilioane. Acolo, spaţiul fiind generos, s-a pus la dispoziţie un loc unde Leonida a instalat „nu numai muzeul tehnic dar şi Muzeul românesc, aşa că vizitatorii, după ce-şi dădeau seama de bogăţiile naturale ale ţării noastre, treceau în sălile în care li se arăta cum pot să fie folosite prin tehnică aceste bogăţii”. În anul 1935 muzeului tehnic i s-a oferit o nouă clădire, tot în parcul Carol I, mai spaţioasă, construită pe un cadru de beton armat, cu o suprafaţă de cca. 3.000 mp, în care funcţionează şi astăzi.
   La 1 mai 1950, printr-o decizie a Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular Bucureşti, imobilul din Parcul Libertăţii (noua denumire a Parcului Carol I) unde funcţiona muzeul tehnic „al Prof. D. Leonida” trece în folosinţa Ministerului Energiei Electrice. Dimitrie Leonida îşi dă seama că singura modalitate de supravieţuire a muzeului este să-l doneze Ministerului Energiei Electrice, lucrul acesta întâmplându-se la 10 august 1951. Chiar dacă muzeul a fost donat statului, profesorul Leonida a continuat să se ocupe de organizarea şi conducerea lui până la sfârşitul vieţii.
Donatie
Document de donaţie
Donatie
Înregistrarea redeschiderii - 1954
   În perioada 1951-1954 Muzeul Tehnic intră într-un amplu proces de reorganizare şi politizare. În conformitate cu noile principii, material expus urma să fie orientat numai pe realizările din URSS şi din ţara noastră, derogări de la acest principiu fiind admise numai în cazuri excepţionale şi bine motivate.
   La 10 mai 1954, în prezenţa personalităţilor oficiale ale timpului, muzeul a fost deschis sub numele de „Muzeul Electrificării”, nume sub care va funcţiona până în 1957 când va reveni la vechea denumire de Muzeul Tehnic. După moartea lui Leonida muzeul se va numi „Muzeul Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida” prin HCM nr. 878 din 20 august 1965, iar din 2004 „Muzeul Naţional Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida”. În perioada 1954-1990 muzeul a funcţionat în structura Ministerului Energiei Electrice şi Electrotehnice, iar după 1990 în structura Conel, Renel, Electrica, Electrica Serv.
    Astăzi „Muzeul Naţional Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida” este cel mai important muzeu tehnic din România prin numărul şi valoarea obiectelor deţinute. Din punct de vedere tematic, muzeul este organizat în sectoare pe ramuri de activitate tehnico–ştiinţifică: mecanică, magnetism şi electricitate, descărcări în gaze, fizică atomică, căldură şi maşini cu abur, energetică, transporturi rutiere, iluminat, optică, foto, cinematografie, înregistrarea şi redarea sunetului, telecomunicaţii, maşini de calcul şi tipărit, aviaţie şi aerospaţial, hidraulică, maşini industriale, electrotehnică, siderurgie, maşini unelte.

 (mai mult)